Mă numesc Pușcașa Ana Maria, am 36 de ani și sunt mama unor copii minunați. Viața mea de mamă a început cu Carina, primul meu copil — o fată sănătoasă și plină de viață, care astăzi îmi este sprijin în adevăratul sens al cuvântului. După Carina a venit pe lume Asher, iar apoi, în viața noastră, a apărut Dariana. Astăzi, Dariana are 15 ani, dar îmi amintesc perfect perioada în care am început să simt că ceva nu era în regulă. La trei ani, nu vorbea și avea un comportament diferit, uneori dificil. La început am crezut că fiecare copil are ritmul lui, dar instinctul de mamă mi-a spus să merg mai departe și să caut răspunsuri.
Au urmat drumuri la medici, evaluări, investigații, întâlniri cu specialiști… și, în final, diagnosticul dur: retard psihic și verbal mediu, ulterior încadrat ca accentuat. Nu știam ce să fac. Eram speriată și pierdută. Însă o recomandare primită ne-a schimbat drumul: cineva mi-a vorbit despre Centrul Luchian. La patru ani, Dariana a pășit pentru prima dată în acest centru. Și nu doar ea a primit ajutor. Și eu, ca mamă, și întreaga familie am găsit sprijin, îndrumare și oameni care ne-au arătat, zi de zi, că nu suntem singuri. Pentru noi, Centrul Luchian a devenit a doua familie.
După câțiva ani, în viața noastră a venit Elsa — o fetiță luminoasă, cu un zâmbet care topește orice inimă. Însă și la ea am observat întârzieri în dezvoltare încă de la început. De această dată știam deja drumul: evaluări, diagnostice, neliniști. Elsa a primit și ea un diagnostic greu, dar de această dată nu mai eram pierdută. Am adus-o direct la Centrul Luchian, știind că aici va primi răbdarea, atenția și profesionalismul de care avea nevoie. Am văzut cum fiecare progres al ei, oricât de mic, era sărbătorit. Am simțit mereu că acesta este locul unde fetele mele cresc nu doar în abilități, ci și în încredere.
În timp, familia noastră s-a mărit. Au venit pe lume și alți copii, sănătoși și plini de energie, care ne-au adus bucurie și au întregit familia. Toți copiii mei se iubesc între ei, iar Dariana și Elsa sunt înconjurate de afecțiune și grijă din partea fraților lor. Orice moment important din viața noastră — nașterea unui copil, o reușită, o bucurie — a fost împărtășit cu membrii centrului. Iar colegii de aici au primit aceste vești cu aceeași emoție și bucurie cu care le-am trăit noi. În timp, între familia mea și echipa centrului s-a creat o legătură strânsă, bazată pe încredere, respect și căldură sufletească.
Centrul nu a fost doar un loc de terapie pentru Dariana și Elsa. A fost locul unde eu am găsit sprijin moral, încurajare și puterea de a merge înainte. Astăzi, când privesc la fetele mele și la întreaga familie, știu că drumul nostru nu a fost ușor, dar nu l-am parcurs singuri. Am avut alături oameni care au crezut în noi și ne-au sprijinit pas cu pas.
Voi purta mereu în inimă recunoștința și dragostea pentru această mare familie numită Centrul Luchian.
#EuSuntLuchian
Ana Maria Pușcașa, 36 de ani
