Povestea Laurei – „O parte din sufletul meu a rămas la Centrul Luchian”

 Mă numesc Laura Augustin și am cunoscut Centrul Luchian încă de la deschidere, pe vremea când lucram la Fundația HHC și colaboram cu acest centru. De atunci am simțit că aici este locul unde aș vrea să fiu, așa că, la scurt timp, respectiv din anul 2006 am devenit parte din echipa Centrului Luchian ca și kinetoterapeut.

Anii petrecuți aici au însemnat pentru mine mult mai mult decât un loc de muncă. Au fost ani în care am crescut profesional, dar mai ales uman. Copiii m-au învățat lecții de răbdare și curaj, părinții mi-au arătat ce înseamnă iubirea necondiționată, iar colegii au devenit o a doua familie pentru mine.

Îmi aduc aminte cu emoție de unii copii alături de care am trăit momente de neuitat: primii pași făcuți în sala de kinetoterapie, primele gesturi de autonomie sau bucuria descoperirii unor abilități de viață independentă. Aceste reușite ale copiilor au fost și pentru mine o confirmare că munca mea are sens și mi-au dat încredere în forțele mele.

Între timp, viața mea s-a schimbat – m-am căsătorit și am devenit mamă. În perioada concediului de îngrijire copil, am lipsit doi ani din centru, timp în care m-am dedicat băiețelului meu. Dar chiar și în acea perioadă, gândurile mele erau mereu la copii și la echipă, pentru că legătura mea cu centrul nu a fost niciodată întreruptă cu adevărat.

În noiembrie 2019, am făcut un pas important și am plecat în Germania, unde am început o nouă etapă profesională într-o clinică de specialitate. Nu a fost o decizie ușoară, pentru că am lăsat în urmă oameni dragi și amintiri care îmi sunt la fel de vii și astăzi. Dar am simțit că experiența mea de la Centrul Luchian mi-a dat aripi și m-a pregătit pentru acest drum.

Deși sunt departe, inima mea este tot acolo, în centrul din care fac parte și astăzi, chiar și de la distanță. Urmăresc cu drag toate activitățile, mă bucur de fiecare reușită și mă emoționez la fiecare poveste spusă. Îi revăd cu plăcere pe copii atunci când mă întorc acasă – mulți dintre ei au crescut, au devenit adolescenți și tineri, dar în ochii mei rămân tot acei micuți pe care i-am îndrăgit.

Pentru mine, Centrul Luchian nu este doar un loc în care am lucrat, ci o parte din sufletul meu. Ani de zile, a fost „acasă” pentru mine, iar acum, oriunde m-aș afla, rămâne locul unde mă simt mereu binevenită și iubită. Și sunt mândră că fac parte din povestea lui.
#EuSuntLuchian