Când s-a născut Nicoleta, era un copil frumos, cu obrajii ușor albăstrui, dar medicii ne-au spus că totul este bine. Totuși, în sufletul meu de mamă știam că ceva nu e așa cum ar trebui. La doar șase luni, am ajuns cu ea la spital, iar acolo i s-a făcut o intervenție la ochi. N-am știut nimic până după aceea. A fost unul dintre cele mai grele momente din viața mea, să aflu că s-a întâmplat ceva ireversibil, fără ca eu măcar să fi fost întrebată.
După aceea, am mers la Cluj, plini de speranță că poate există o soluție. Medicii ne-au spus că nu se mai poate face nimic. Am refuzat gândul de a-i pune un ochi de sticlă, am ales să o las așa cum este, pentru că era și este frumoasă așa cum a făcut-o Dumnezeu. Viața n-a fost ușoară, dar Nicoleta ne-a învățat pe toți ce înseamnă puterea. Are o inimă mare și o liniște care ne adună în jurul ei. E copilul meu mijlociu, între Anca, sora cea mare, plecată în străinătate și Andrei, fratele ei mai mic, profesor la Cluj.
Anca este sufletul Nicoletei. De câte ori vine acasă, Nicoleta e în culmea fericirii: pregătesc prăjituri împreună, râd, povestesc ore întregi. Când mergem la Cluj, îi place să stea cu Andrei și cu copiii lui, să-i asculte cântând. Spune mereu că vocea lor e ca o rază de lumină.
Când suntem doar noi două, ne bucurăm de lucrurile simple, o plimbare, o poveste, o zi liniștită. Dar nimic nu o face mai fericită decât să fim toți împreună, ca odinioară. Centrul Luchian a adus pentru Nicoleta o bucurie aparte. E locul unde își petrece timpul cu sens, unde se simte utilă, iubită și înțeleasă. Este foarte atentă, harnică și implicată, termină mereu prima activitățile, lucrează cu seriozitate și pune suflet în tot ce face. Îi place să participe la toate evenimentele, la plimbări, la activitățile de grup și nu ar lipsi pentru nimic în lume.
Pentru mine, ca mamă, centrul este mai mult decât un loc, este o familie care i-a redat Nicoletei zâmbetul, iar pentru Nicoleta, fiecare zi aici este o lumină nouă, chiar și fără vedere.
Nicoleta mi-a demonstrat că lumina adevărată nu vine din ochi, ci din suflet. #EusuntLuchian
Dorina Puț